Haralambie

aiba pacea somnului!
Fie-i tarana usoara,
n-a primit moarte de-ocara!1
Daca domnu-ti da la mir,
moarte nu-i, da-i chilipir!
nu-si tine gura Ion,
vorbaret pan si prin somn.
Babacul meu calaras
a fost. Aldamas
a primit s-aduca-n crasma
un tatar legat, din casla.
Era aprig si-ndraznet!
Dar sa scape de sageti
n-a fost chip. A pus pe prag
un tatar, legat colac,
de dusca a dat o cofa
si s-a pravalit sub soba.
Eu c-un frate dupa mama,
singuri-singurei, se cheama
(ca din scarba i s-a tras
moar tea mamei), de-am ramas.
Hai, la munca! Bade-al meu,
sa ma ierte Dumnezeu!
era lacom la pamant
ca si zmeul cel flamand.

Ii stramtora pe vecini.
Razesia pe-a lui maini
ca pe botcale crestea,
curti si chihniti isi boltea,
cu avuturi le implea.
A-nteles: cu-avere toate
cumperi, si sfanta dreptate!
El nevasta si-a luat
tot fata de om bogat,
o sluta si-o carpanoasa,
dac-o vezi, sa fugi din casa
Ion Fagadaru:
Este-o vorba:
Sutele marita slutele,
si bucatele cracanatele!
Haralambie:
Cu ce le-am amestecat?
Fara frica de pacat,
ma mancau de viu. Sa scap,
moarte de frate sa nu fac,
mi-am luat lumea in cap
Grea mai este nedreptatea!
Dar cand vine de la frate,
ca buba sub tata coace
N-au trait nici ei in pace.
Cum spuneam, au dat paganii
si-au tras din averi, ca cainii
din hoit. Pulbere-a ramas

din tot satul, umbrele
mortilor si numele
sa i-l inscriu in pomelnic,
ca din firea mea sunt jalnic
Cel setos la picatura,
chiar legat, intinde gura,
dara setea de dreptate
arzatoare-i la om foarte!
Auzit-am, bucuros,
ca in codru-ntunecos
s-aduna frate cu frate,
luptatori pentru dreptate!
Pribeagul:
Sa nu treci prin Valea
Amintirilor,
c-ai sa dai in Valea Plangerilor!
Toate cele trecatoare
la inima nu le pune.
Ia aminte la sfantul soare,
ia aminte la sfanta luna.
Cu rabdarea
treci si marea,
da cu raul
nici paraul.
Va rasari odata si soarele diminetii,
si om cu om se va-nfrati.
Va fi o lume si nu poate altminteri fi
a Tineretii fara Batranete,

si a Vietii fara de Moarte.
Dragostea, Marea Dragoste
intr-acolo are sa ne poarte.
Paun:
Pribeagul vorbeste in bobote.
Bre, profetiile tale,
zburda ca niste caprite slobode
pe muchie de cutit. Mi-i jale
de intelepciunea si vartutea ta.
Numai nu te supara!
Mai lipseste Popa Tunsu.
Tot ajunsul cu neajunsul!
Dupa stiri in sat s-a dus.
O fata bisericeasca,
cine-a fi s-o banuiasca?
Popa-i drac fara de coada,
ales chiar de Dumnezeu iscoada!
Pan-incep si eu cuvant,
ia sa mai iesim la vant!