Parintii din parinti, si mosi din mosi,
Batuti, dispretuiti, morocanosi,
Au tors fuioru-ncrancenarii dulci,
Pe moale, capul, fiule, sa-ti culci!
A muncii neinduplecata frunte
Si-a visului cu pletele carunte,
Batrana teasta, a vrerii de mai bine
Speranta, fiule, au pus-o-n tine.
Si brazda lor asa va fi si maine:
Sub alte pluguri neagra va ramane;
Sub alte talpi de schija si de fier,
Se va-nfr unta cu infinitul cer.
Copiilor diata n-au lasat
Sa stapaneasca nici un colt de sat,
Poate o vie pe haragi legata,
Si-o cornutica slaba in poiata
De ce? Si cum? Fara sa-si deie seama,
Desisuri razbatand fara de teama,
Intancusati, zdreliti prin maracini,
Purtau desavarsirea alba-n maini
Un trandafir plapand, razand la soare,
Nadejdea lor in vremuri viitoare,
Sa-l porti in inima, ca-n paharel,
Cu grija al tatei mugur, mugurel!
|