In sat la noi, la Cegoreni,
Printre pripor uri si ponoara,
Ser puie drumuri lungi de cara.
Iar cer ul clopot de azur
E-ncins de vii jur-imprejur.
La noi nu este ca aiurea:
S-auzi in freamate padurea;
Sa vezi la sipot de cismea
Ghilind neveste panza noua,
Pe nalba jilava de roua
Cum o intind carari de nea;
Sa vezi si fete la uluc,
Sub plasa umbrelor de nuc,
Cum rad, se zghihuie si tipa,
O tinerete de risipa
Din cand in cand, pe langa hat,
Cu mers de rata, leganat,
Trec fetele de maritat
De cantec si mireasma pline;
Cu gene lungi pe ochi plecate,
La trecatori cand vor sa cate.
Roseata fetei, de rusine,
Le sta atat, atat de bine.
Si rade apa-ncetisor,
Cand se revarsa pe picior
Din cofele prea pline.
In sat la noi traiesc buneii.
Sunt fruntea satului: razesi.
Au casa mare, cu sindila,
Si-n fata casei doi ciresi.
Dar casa lor nu este vila,
Ci, doar, o cuhnie de chirpici,
Cu grinzi de nuc si minta creata,
Uscata an de an sub leata;
Cu ea gatesc rachiu buneii.
Si e placut la ei cand, seara,
Un pui de zeama fierbe-n oala.
Si-asa miroase-a muruiala,
A grajd, a minta si a ceara.
|