Mireasma tare de molid,
Dupa un veac de inchisoare,
Ma face-ntreg sa ma deschid
Ca floarea-soarelui la soare.
Sa ma destram, sa ma adun
Smuls din al negurilor val,
Un pumn de perle sa-mpreun
In podul palmei, sa ma spal.
Cu sufletul atos manunchi
De vergi uscate-n netrairi,
In tari miresme in genunchi,
Ca-n preajma unei naluciri.
Ner vi despletiti lungi radacini
Implanta-n miros de paduri,
Ca magul vestedele maini
Ale bicisnicei fapturi.
Aspir si parca ma dizolv
In aerul inmiresmat,
Putin, cam cat un fir de colb
De suflet trist si-nstrainat.
|