Jora

tot cu podul imblator
ma poraiam de cu zori
si-orice vad cu pietricele
imi pur ta urmele mele.
Brúdina, platita mie,
o varsam la visterie.
Multi ziceau, zavistnici tare,
c-as avea ochi la picioare
Mi-am luat aleasa,
mi-a nascut odrasla.
P sane, ra la felesag,
ea s-a dat cu altu-n drag.
N-a fost aist obicei
la stramosi si la bunei!
Dar, de cand cu veneticii,
obiceiul vin sa-l strice,
ne taie lifta pagana
tr unchiul de la radacina!
C-un vistieric, ciocoi
trantor, cum is multi la noi!.
Eu ca omul!
Bucuros
de obraz simandicos,
cu vin hranit il cinsteam,
ce sa-l beu nu ma-nduram!
Ii inchinam fruntea painii,
si nu scur musul gainii;
da-i chistrugi si placintele,
de-l facui cu rumenele.
Drept el ne pocetuia,
c-un inel, cu o rubia

Soata-n salba de-o punea,
zilnic mi se-mpodobea,
iara eu, de mantamit,
nu stiam ce m-a gasit.
L-am tinut frate de cruce:
unul strica, altul duce.
Eu imi cat, bai-duj! de treaba
Cand, in drum, un ganj de baba,
cu ochi urdurosi, si creata,
ca o smochina, la fata.
Zice baba: Robotesti?
Robotesc! zic. Prost mai
esti!
Nu-n zadar se zice: satul
ce stie, nu stie barbatul!
Ma plesnesc cu palma-n frunte
si-o lumina ma patr unde.
Bunicutei o bancuta.
De la pescuit, cu fatca,
sar, scurtez de-a latul matca,
pe sub stanci, pe sub pripor,
inspre casa ma strecor.
Vanata pe cer o luna
ca floarea de matraguna.
Prin perdelele lasate
valurele vantul bate.
Eu un colt ridic ma uit
Ochii-nchid in san imi scuip,
ori mi se nazare, ori?
Sotioara, fratior

adormiti pe laita noastra
Dusmanul si-a mea nevasta
gura-n gura, trup la trup
Mie parul ca la lup
s-a zburlit. Negru omor
vad in calea ochilor
Inima parca s-a stins,
iar in flacari s-a incins;
parca m-a taiat prin mate,
m-a cuprins un fel de greata.
Un gand rau m-a sagetat:
cat pe prispa n-am picat,
ca mi s-au muiat genunchii.
Podul palmelor in unghii
mi l-am spart. Intr u incet
leaganul gol! Simt in piept
clocot negru, bocanit:
nu stiu cum nu i-a trezit!
Copilul era la mama
Buimacit ca de rachiu,
ies in tinda imblaciul
din ungher il iau, din cui,
cruce-mi fac, asa, hai-hui,
Doamne-ajuta! zic, si jap!
cu-mblaciul peste cap.
Cainelui, intr-o credinta,
Facui capul chisalita!
Mandra niste ochi de mata
a cascat, de goala tata
se apuca Vai, barbate!
Te-am asteptat cu bucate!

Asteptarea vina n-are!
Vorba-i de a ta pur tare .
Vai, barbate, ce graiesti?
Ce purtare pomenesti?
Chiar am ador mit?
Graieste,
Tarfo! Dar amu primeste!
Ochii peste cap a dat.
Iar din sanul ei inflat
A tasnit laptele-n pod
Hoitul la Nistr u sa scot?
La Nistr ul ce ma hraneste?
La Nistrul ce ma-ncalzeste?
Sfantul Nistru ca sa-l spurc?
Moldovan sunt, nu sunt turc!
Moldovanu de-un bea apa
Nu se spurca niciodata!
Parte de tine norocul
de n-avu, te arda focul,
casa de lut si nuiele
ce te-au dres mainile mele
Pruncul la mama-n alt sat
ca sa-l creasca, l-am lasat.
Si ma bate un gand greu,
poate nici ca este-al meu?!
Iaca-asa iti sparge fierea,
fara s-o stie, muierea!
Zburda femeia de bine,
de n-o strangi cum se cuvine
in acele chingi! Si-ogoi

n-am sa am,
si nici nu voi,
pan-nu matur pe ciocoi
din tara c-un maturoi!
Caci ciocoiu-i
ca gunoiu.
Luai calea
codrului
sub steluta lotr ului.
Unu-i
jertfa totdeauna,
unde-s multi,
chiar si desculti,
praf si pulbere avan
fac din orisice dusman!
Pribeagul:
Rabda, inima, si taci
ca pamantul care-l calci.
Cu otrava steaua mea,
cu raceala steaua mea,
cu cerneala steaua mea
picurat-a dragostea.
Inima cea pamanteasca
de-aprinsa sa se topeasca,
ca faclia de ceara,
inimioara, inimioara!
Cate poate indura
sar manica inima,
nu-ti deie nici sfantul,
nici mama si nici pamantul!

Of, pamantul rabda toate,
ca nu stie de pacate!
Dar biet omul traitor,
traieste nerabdator,
si-i ca codr ul inverzit
de omida tabarat
Omu-i ca o brazda-ngusta
napadita de lacusta.
Sariti, mai, cu mic, cu mare,
cu uncrop si cu topoare,
dati vartos in acei goange
ce din om neom il face!
Haina-n care te-i supara,
in aceea te vei si dessupara.
Rabda, inima, si taci,
altceva n-ai ce sa faci.
Paun:
Inima, ca inima.
Dar si noi putem ceva!
Tomusor, zi, bre copile,
neincovoiat de zile!
Parca-ti ninge si-ti tot ploua
in minunata Moldova,
in Moldova minunata,
auzi? De omizi mancata!