La ziua ce-a hotarat,
cel frumos si cel urat
am pornit-o. Toti viteji,
tot pe spranceana alesi
de marzac, mai cati eram.
Deh! Mergeam doar la bairam!
Marza cu cei sase cai,
numai sa-i vezi si zici: Vai!
Ii purta in pas prin iarba
si numai radea in barba.
Iar noi, cei mai tinerei,
dam frau slobod inimei
tineam caii intr-o goana,
tot in joc si in harjoana.
Cerul parea un cafastr u
cu pasarele, albastru.
La raspantie de cai
sta cetatea cea dintai
Accher manul. Piatra sura
de a vremilor arsura,
zidul gros se inalta
mohorat ca temnita,
turnuri cu zimtii stirbiti,
ferestre ca ochi mijiti,
santuri se cascau sub zid,
porti de lemn care le-nchid.
Sa durezi asa cetate,
truda mare cere! Poate
Sfarma-Piatra ca s-o faca
si sudori varsand, nu saga!
Robi si mesteri, multi si multi,
incovoiati si desculti,
parca-i vad pe schele cara
piatra, adusa de cara,
zic vreo patr uzeci de mii,
va inchipuiti, copii?
cu boi mari, vartosi, se spune.
Bolisti si salbataciune,
batai, foame, silnicii
Rodul acelei urgii
Acchermanul! Sub cetate
Nistrul valurile-si zbate
ca o argintie panza,
lacrima de om neplansa.
De-un chin, ce-a rapus stramosii,
plang pe ape albatrosii
Tipa pescar usii mici,
rad tarcate curvulici
Caii lasa urma-n pat
de namol, la adapat,
iar caicele turcesti
priponite le privesti,
oglindite, leganate-n
umbra neagra de cetate.
Peste tot, unde nu dai,
ieniceri, spahii vedeai,
baieti ce-i inconjura,
jucand iasac si tura.
Capanlai cumparatori,
de cafele bautori,
tolaniti stau pe covoare
si puneau tara la cale.
Mirosea intreaga vale
a fel de fel de mancare
Nici nu-mi vine a urma,
pan nu zic o capama
am mancat atunci la masa
si-acu apa gura-mi lasa!
Bre, de-odata in cetate
tobele incep a bate
si a schelalai surle,
de-au pornit cainii sa urle!
Veste da meterhaneaua
de-nceput. Si iata-n saua
de argint pasa Izmet
ca venea incet, incet,
pe-un cal sarg cu coama alba,
cu frau mai scump ca o salba,
cu alai de beglerbei
mai mari si mai mititei,
ogarjiti si pantecosi;
mai pieriti, mai aratosi
In halatu-i de matasa,
cu fes rosu, mandr ul pasa,
si cu alba sangulie,
ca puful de papadie,
cu surguciul ca o para
prins cu-o mare piatra-rara;
barba lunga, in fuior,
si-o mangaia-ncetisor.
Pe ses, langa baldahin
oaspetii cu gloata vin.
Primprejur de hipodrom
tosca sta om langa om.
Intr-un loc se randuiesc
arapesc cu moldov nesc,
tataresc cu cazacesc,
cai cu rasuflet de foc,
cai sirepi, jucand in loc,
stransi in frau de calareti
dintre cei dibaci, isteti,
buni de harta, tari la joc
ce-n Allah cred si-n noroc!
|
