In ceasca de cafea, aprins, alcoolul
Transfigurat in panze albastrii
Cu nebulozitati tiveste golul
Iubirii, ce-ai respins-o, tu, intai.
Reintalnire Riduri pe obrazul
Mai neted ca o mar mura ce-a fost.
Stimata doamna, cred ca n-ar fi cazul
Sa ne mintim. Acum e far-de rost!
Pe-atunci, cand clocoteam de energie,
Cand ai fi devenit un mototol,
Iubindu-ne Nu zadari stafia
Acestor panze reci de alcool.
|