Lucrul taranului e sfant,
Fiind blagoslovit de soare,
Pus cu-ndarjire in pamant,
In rauri de sudoare.
De la batran pana la plod
Asteapta nopti si zile
Sa vada inmiitul rod
Al brazdelor copile.
El canta, dar cantarea-i gand,
Dorinta, deznadejde.
Ce mare bucurie, cand
In lanuri painea creste!
De-s vrafuite, stranse-n pod
Uscatele graunte,
E vremea-ntregului norod
De cumatrii, de nunti e.
Si mai amare zile nu-s
Cand seceta apasa.
Un blestem pe pamant si sus;
Stau mortii-ntinsi pe masa.
Taranii merg cu trupul frant,
Cu ochii storsi de viata:
Chinuitorul lor pamant
Si-acum ii strange-n brate.
|