M-as reintoarce-n casa iubirii de-nceput
Cu neincrederea in suflet cuibarita,
Ca vin la casa ceea ca un necunoscut,
Ca un taran la vatra zadarnic parasita.
Ma mai asteapta oare peretii var uiti,
Ferestrele holbate cu rosiile muscate?
Ori voi vedea-ntre stalpii de piatra, naruiti,
Toti anii cu molozul stiutelor pacate?
Si calea slefuita de pasi e-n bur uiene;
Ba nici nu este cale, ceva insailat
Ce duce serpuit si oarecum alene,
Ca raza intr-o mlastina cu stuhul clatinat.
In loc de casa o verde-otravita de nenufar
Rotunda foaie lata, cu-o broasca de smarald
Ce rade bucuroasa de intalnire. Sufar,
Ori inima-n bataie stradalnica o scald?
Au tu esti, batranico, cu gusa ce se zbate,
Acea ce-n visare o am pastrat nesters,
Iubita ce-ntr upat-a a nadajduirii roade
Si m-a intors de-a roata din vechiul univers?
Adesea ne-am intoarce, am reveni adesea
Cu riscul si cu teama de-a nu mai regasi
Nici masa cu bucate, nici casa cu ferestre,
Nici sufletul din suflet orbeste parasit.
O, reveniri absurde, cand nu e revenire,
Ce vant pribeag ne mana la vetrele de ieri,
Unde-am lasat rasadul cel verde din iubire,
Sa-l revedem uscat in desertul de dureri?
Ma va-ntalni iubirea cu ochi de miozotis,
Cu buze-ntredeschise ca rodia de foc,
Lili, Maitrei, Soso, Adamasir ori Lotis
Cu pieptul plin de patimi si salbele in joc?
Ori, doar o umbra vaga iesita din oglinda,
Ca dintr-un cufar gol, din ora de-altadata,
Sinistra, plangareata, senila, suferinda
De boala ce nu iarta, subtil dinamitata?
|