Nici o pasare cantul nu-si gangura
Si-am ramas, iubitule, singura, singura
Noaptea tremura ca o cernita flamura.
Inima-i inima? ori desfrunzita ramura?
Fara tine o, cine, o, cine ma
Dezmiarda cu soapta inimii-n inima?
Cad obosita pe suprafata gingasiei de ganduri.
Stele necazatoare cad randuri, randuri
Unde esti? Patima, speranta, desertaciune?
Inchide-mi cartea sortii si o zaloaga pune.
Atata! O zaloaga. Posteritatea sa stie
Ca ne-a fost apropierea miraculoasa apa-vie!
Atata? Ori poate nici atata?
Si ma saruta! Ma sar uta, receo, urato!
|