Orfan de tata

Si truda vadaniei,
si dulcele-i cuvant.
Din ac si camesuica
mi-a fost, si pantalonii.
Ca scaiul prins de viata
faceam la bazaconii!
Fii binecuvantata
pentr u acea iubire
Ce mi-ai purtat-o, scumpo,
nestearsa-n amintire!
Cat m-ai pazit de bolisti,
de foame ca de-nec
Nu-ntelegeam pe-atuncea,
acuma inteleg.
Traiam modest. Si daca
sarac ne era pranzul
Nu-naintam pretentii;
ma zghihuiam ca manzul!
Goneam pe strada noastra
o minge de futbol,
Batand in vreo fereastra
in loc de poarta: Goool!
Ti se plangeau vecinii
starniti de raul meu.
Mie habar de grija!
iar tie tare greu.
Eu niciodata-n viata,
caci omul doua n-are!
N-avui de mai nadejde,
fierbinte aparare.

O palma aplicata la fund
poveste veche!
Primita de la mama
e floare la ureche!
Iar de chiteam cu piatra
in vreun ciocoi bogat
Ivit pe strada noastra,
ziceai ca nu-i pacat!
Si iata-ma la scoala
si rus si moldovean,
Slavit nu de cuminte,
mai mult de huligan.
Luam in furca viata,
stiinta sa-mi apropii,
Si peste cap dam anii,
cum dau taranii snopii.
Un car de ani din urma
tarasc de cand tin minte
Un car de griji si visuri
si nu un car de minte!
Dar n-are importanta:
nu dispera! mi-am spus.
Cat de raioasa capra
tot tine coada sus.
Depinde ce-ntelegem
cei multi prin saracie:
N-ai haine si n-ai ghete?
In schimb ai poezie.
Natura nu oricui
a dat asa noroc,

Sa aiba-n atelierul
creatiei un loc!
Acesta-i, frate draga,
mi-am zis de mic, secretul:
In orice facatura
grabeste-te cu-ncetul.
Nu prin averi, copile,
sa-ti mearga-n lume buhul:
Sarac de bani mai bine-i
decat sarac cu duhul!