Tur-tur! Tur-tur! Tur-tur! E plina dimineata
De destramari de soare. Isi spala ziua fata.
Pe-un tom dostoevskian un greieras imi taraie.
Nori incarcati cu vata, ca trasi de boi, se taraie.
Stau dezgropat din noapte, ca un cartof cu coaja
Baltata langa-o sapa de dor, ce sta de straja.
Pe panzele privirii, ca de sub ac, subtire
Brodeaza fantezia dantela de iubire.
Sunt istovit de lipsa acestei mari iubiri,
Calatorita-n suflet pe mari de trandafiri.
M-as vrea un fir de praf, acum cand ma apuc
De toar ta cer ului sub micul ei papuc.
In vaga trandavie a reveriei, muta,
Vedenia zadar nic la mine se stramuta.
Nu-i de prisos efortul ce-aminte sa-i aduca:
Noi, pasari calatoare, tanjim de-un dor de duca
|