Petronius, arbitrul elegantei,
Al Romei vechi patritiu favorit,
Domnea ca un simbol, impodobit
In nimbu-i legendar, de la distanta.
Plebeii Romei, trai ducand sordid,
Cercau sa-si dea un pic de importanta:
Petronius parea sa fie ghid
Multimilor cu nobila-i prestanta.
Milenii au trecut. Si din legenda
Rasare umbra omului pe roze
De sange, vinele fara de poza
Ce si-a taiat, spre a plati acea amenda
Tiranilor, ce dau viata prin filtr u
Nu-n eleganta, doar, Petronius fu arbitru!
|