Mi-s ochii grei
Si-asa satui
De-acelasi monoton peisaj:
Obraji patati incandescent
Si ochii dusi afund, in cap;
Si brate atarnate, lungi,
Ca niste aripi frante;
Si ghebul dintre umeri;
Si coastele, pe care simti
Ca poti sa le numeri;
Scrasnit de dinti;
Si-aceste fete impietrite
Si vinete, ca de statui,
Ce-si macina mizeria banala
Intre viata si-ntre boala,
Nu pot sa le mai vad!
Si inima mi-o simt
Ca nu mai bate-n mine,
Ci undeva, alaturi:
Pe strada, in gradina.
Si luna asta-asa enor ma,
De pare c-o privesc prin lupa,
Pare o inima.
M-am saturat sa tot ascult
Acelasi basm cu moarte,
Moarte si iar moarte
(Suferinta si durere).
M-am saturat de-atatea vorbe tari,
De-atata josnicie,
De talhari.
Mi-e inima flamanda
De gingasie, de iubire,
De romantism, de pace;
Mi-e inima flamanda
De o romanta
Sentimentala,
De o petala
Presata intre foi,
De-o stanta.
Si sufletul mi-e trist,
Batran si obosit,
De-atata jale, cat a strans
De pe maidane,
De pe la colturi,
De prin bordeie
Si temniti umede.
Mi-e sufletul prea greu:
Acest burete,
Ce suge-ntr-insul picaturi amare
Din toate zarile,
De pe toate cararile.
Ma simt strivit de greutatea
Acestor zile funerare;
Acestor zile semanate
Cu morti, cu cr uci si sputa.
Mi-e scarba de acelasi cantec
Viermos, murdar, de sluga;
De cantecul, in care cer ul
E bolta neagra de cavou
Si-acest pamant
Mormant.
Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!
Sa mai aud acest tam-tam
De-ngenuncheri si plangeri!
M-am saturat sa fericesc
Pe cei ce mor si tac, si dorm,
Iar eu ma zbat si plang,
Fiindca-s viu,
Fiindca-s rob
Si pentru ca traiesc.
Aceasta-i viata?
Aceasta e menirea noastra?
Sa ne bocim
Si sa ne tavalim in glod?
De azi la toate pun sfarsit!
* * *
Era o seara,
Cand bureza parfum
Si-o ploaie umeda, lunara.
Mergeam pe dr um.
Salcami, artari si plopi
Ca niste fete susoteau.
Toti cati treceau pe drum pareau
Miopi.
Si a trecut o fata.
Dar, nu stiu,
Ori era in mine
O clipa de extaz,
Cum n-a fost niciodata;
Ori s-a deschis un ochi strain,
Bizar, ce a vazut
Realitatea altfel.
De-odata, parca a crescut
In suflet, sub un cer prea pur,
Un chip sublim:
Un chip de her uvim
Ori demon.
O clipa ce m-a nemurit:
Simteam ca sunt indragostit
Si totul, parca,
Era altmintrelea;
Si luna imi parea o barca
Pe-un lac albastru,
Incarcat cu stele;
Si frunze tremurate de jugastr u
Pareau o zea imensa, din inele
De-argint;
Si auzeam si clinchetul
Metalului sunat.
Eram in vis ori eram beat?
Si nori, si pete
Luau contur ul unei fete.
Chiar toate fetele, pe strada,
Pareau ca seamana cu-aceea,
Ce ochii mi-a deschis sa vada
Femeia.
Simteam in mine clipa mantuirii.
Aveam un rost, aveam un scop:
Faclia cristalina a iubirii.
Si cate planuri n-am facut
Copilaresti,
Fr umoase si naive!
Dar le voi izbandi?
Nu m-oi codi
In fata ei? Am s-o sarut?
Dar poate e bogata
Si sta prea sus pe scara sociala?
Voi indrazni sa-i spun
Macar o vorba?
Dar de-o zambi, distant,
Spunand ca sunt nebun?
O, nu! Sunt indraznet!
N-am obiceiul sa ma crut
Si nu ma tem sa risc.
Altfel, as face ca un strut:
Cu capul in nisip sa crisc.
De-acum viata e a mea!
Fetita subtirica si inalta,
Nu crezi ca, pentr u tine, toate
Eu le las balta?
La cos cu filosofii,
Cu poetii,
Cu toti desteptii!
Noi singuri,
Mana-n mana prin scaieti,
Vom alerga dupa sticleti;
Vom discuta probleme importante:
Cum sa te strambi,
Cum sa alergi,
Cand sa te plimbi,
Si cand s-o stergi
Pe caile-ncurcate cu azur,
Si celelante, si celelante
Nu-i dre pt ca e frumos?
Cu pantalonii suflecati
Si-n gauri, ca un ciur,
O sa ma cred cel mai ferice tr ubadur.
Tu, cu o bluza r upta peste sani
Si-o fusta zdrentuita,
Ai sa te crezi cea mai frumoasa
Si fericita femeie de pe glob.
Natura ne va fi harzob,
Noi doi copii indragostiti.
Imi vine nu stiu cum sa rad,
Cand ma gandesc: in vremea noastra
Sa-nfiripam o astfel de idila.
In lumea asta, putreda de sila
Si murdarie, o sa fim
Nepasatori, ca si doi prunci.
Si toti din munti, pana in lunci
Vor sti, vor spune ce sa mai vorbim
Noi ne iubim!
