Rusinosi, cu roua de sudoare
Pe la tample, vin, ca din povesti,
Tinerii poeti bronzati la soare
De prin satele moldovenesti.
Pe la cate usi de mari redactii
Cu stangaciul stih ati poposit,
Dusi de dorul micii satisfactii
Sa va fie versul tiparit?
Sub cati ochi, nerabdatori, staturati
De-un cuvant ori un indemn flamanzi?
Sufletul de zgura sa ti-l cureti
Nu-i usor pe-un altul ca s-aprinzi!
Vorbele, acele vorbe simple
De la prispe, matca ori ogor,
Fagurii poetici vin sa umple
Cu dulceata prospetimii lor.
Graiul cel mai dulce, cel mai aspr u
L-ati dori pe vesnicii lasat,
Palpaind cu-al inserarii astru
Undeva, peste al vostru sat.
Hai, veniti! Las-sa vorbeasca brazda!
Hai, cantati! Cum canta codrii-n vant.
Nazuiti la ideal de asta
Omul doar se naste pe pamant!
Schiopatati? Gresiti? Greu e-nceputul.
Bir uinta pur uri intarzii.
Greu te va mai capata recr utul
In ostirea marii poezii!
Va astept. Nelinistit, fireste!
Dar oricar ui vers mai reusit
Ma inchin, ca unui pom ce creste
Din adancuri la lumini iesit.
|