Bre, strange-va-ti gramajoara.
Nu-mi stati, ca nu dati sfara-n tara!
Asa! Lunea inspre marti
maica ne-a nascut:
doi frati,
in car cu doua protapuri,
bejenari. Orzu-n artapuri
numai da. Tot prin hatisuri,
prin rapoase povarnisuri
Ne-nfasa cu gatele,
ne-alapta cu tatele,
lacramand ne legana
si cu foc ne blestema.
Frate-meu a plans ce-a plans,
pan-ce a murit de strans .
Iara eu un glas tineam,
chiar si-atuncea cand dormeam,
incat oamenii sperieti
pe mama au parasit-o
pe ascuns. Afurisita
frica pentru pielea ta!
Cata vreme va purta
omul griji de sinea sa?
Ion Fagadaru:
Dupa mine totdeauna!
Paun:
In codru cu negura,
la poala de magura,
daca-a fost lasata,
s-a pus mama-ndata
nu pe plans si pe bocit,
dara pe trebaluit.
Moldovanca, cat am stirea,
nu se prea pierde cu firea!
Ca daca se pierdea,
n-ar fi fost Moldova mea
demult! Si ce a facut?
Ia, un bordeies in lut.
Un cotlon a mesterit,
ograjoara a-ngradit.
Ramasese si-o caprita
legata de car,
(din voroava mamei
aduc toate-n dar).
Dintr-un bot cu ochi,
nu-mi fie de ochi,
am crescut jigat,
si nu chiar urat.
Prin toate ponoarele
pandeam caprioarele;
tupilus, de-a busile
prindeam gainusile.
Iepurii cei urecheati
singuri se varau in lat
Mama ma mai chelfana,
la brazda, adica ma da,
si tot ea ma dascalea.
Ion Fagadaru:
Curat viata
legata cu ata!
Paun:
Eram marisor. Cand, iata,
niste vanatori s-arata
si copoi, o haita,
dupa mine haida!
Numa-n prag picioru-am pus,
vanatorii m-au ajuns
pe cai iuti, inzabalati,
in mantale imbracati,
cu arcane, cu maciuci
mi-au par ut niste naluci!
Nu vazusem nici prin vis
oameni cu asa dichis!
Singura icoana
omeneasca mama!
Mai fr umoasa nu era
pe lume, ca mama mea!
Ion Fagadaru:
Alelei!
Si pe bufnita au intrebat-o niste
talalai:
Ai cui pui is cei mai fr umosi
pe lume?
Da bufnita: Puii mei!
Paun:
Repede-n bordei, papusa!
Si trag ivar ul la usa.
Mama, bolnava de friguri,
galbena, zacea. Nimicuri
in ulcica o fiertura
de pelin, ca bautura.
Sunteti oameni traitori
de prin partea locului?
Nu va temeti! Vanatori
noi suntem . Din locul lui,
Corbul negr u, invatat,
a carait, s-a-nfoiat,
Iara mama s-a ridicat
de pe leasa de pat,
de pereti s-a sprijinit
si afara a iesit.
Multa vreme-au vorovit.
Eu cu Corbul pe un umar
cu o far matura-l cumpar
si-l amagesc: Bre, nu-i asa?
Corbul din craca: Craa!
Ei, vedeti? Chiar ar fi buna,
de m-ar da el de minciuna!
Ca de-un lucru minunat,
vanatorii s-au mirat.
Au plecat, si s-au intors
c-un barbat inalt, fr umos:
Dragii mei! el a oftat.
Maica-mea a lesinat:
a murit si a-nviat!
Ca cu mana i-a luat
boala!
Si ne-a dus in sat
cu casute var uite,
cu stuh nou acoperite,
langa vatra veche, arsa,
cu fundul in sus intoarsa,
semn ca-ai nostri megiesi ,
tatarii, au trecut spre Iesi
Casele stramte si mici,
in ferestre cu besici,
laite-nguste, cat sa sezi;
arme, oale, sei, poclazi
Eu de toate ma mirai:
imi parea casuta rai
macar ca raiu -l stiu prost,
inca pe-acolo n-am fost!
Maica-mea, din vaduvie,
s-a iscat flacara vie:
trepada ca o furnica,
puse de mamaliga,
facu-un scrob si un mujdei
Ma uitam la toate: Ce-i?
Sa ma fi tras de urechi,
tot degeaba! Din vin vechi,
tata, cand mi-a dat sa gust,
parca eram Zlatoust,
asa imi imbla gurita!
Pan ce mama-mi spuse: Fi-ti-a,
ne-ai huinit de cap!
Ion Fagadaru:
Da luleaua
Nu ti-a dat tata?
Paun:
Manca-o-as
De viata, ca frumoasa-i cand ai
casa!..
Ion Fagadaru:
Masa,
si ceva pe masa!
Paun:
Si nici anul, ne-am trezit
cu un oaspe nepoftit,
sorioara-mea Ileana.
Si la ochi si la spranceana
curat mama! Fistecare
semn purtam de la nascare,
eu si ea la umarase
alunita cat cireasa!
