Dragoste, raspunde-mi, n-ai vrea undeva sa fim la tara,
Cam pe-atunci cand pitpalacul scoate puii in secara;
Cand in noptile profunde, luna ca o alamaie,
Somnoroasa, lancezeste peste adormite graie.
Codrul poleit, sub poale cu privirea lui adanca
De mister, va da urechii doar mur mur ul de sub stanca
Al izvorului. Paraul, printre foi de br ustur, late,
Gangavind, tot ochiuri-ochiuri, luciul stelelor va zbate.
Nu te teme! Nu-i nimica. Hai, desculta, pe poteci
Stii, potecile de codr u umede mereu si reci.
Tine-ma de brat ori vino, langa piept de te lipeste:
Nu e nimeni, din hatisuri numai frica ta priveste.
E-ntr-un loc poiana unor de demult uitati haiduci
Care-au putrezit prin temniti, in catuse si butuci.
Amintirea le-o pastreaza cantecele din popor
Nu te-nfiora: sopteste codr ul rugaciunea lor.
* * *
Dragoste, eu am la tara o casuta de vazduh,
Are prispa muruita si o streasina de stuh.
In ferestre, dupa gratii, ard muscate in vazoane
Si-n ungher un mac c-un licar de lumina la icoane.
Ai sa intri, dar ia seama, nu sta mandra, ci sa-ti pleci
Tufa asta de taciune, pragul cand va fi sa treci.
Nu ca-i joasa usa, insa, se cunoaste din vechime:
Fara-nchinaciune-n casa omului nu intra nime.
Ai sa vezi o laita larga, peste ea un tol vargat
Si un paretar, pe-o spata de bunica mea lucrat.
La un capat, capataie pana-n bagdadii cladite,
Si pe grinda o Psaltire si-alte lucr uri invechite.
Am sa scot dintr-o firida o garafa de rachiu
Cu pojarnita. Pe-o tava razaseasca am sa-ti viu
C-un colac in sapte vite si un fagure de miere:
Cu acestea mai prinzi suflet si oleaca de putere.
* * *
Cred ca stii ce-i randuiala si ce nu am sa te-nvat,
Cand cu-o vorbulita buna, cand c-un dragulean de bat
Si-ai sa fii, copila badei, un motan de gospodina
Harnica si certareata: vrabiuta si albina.
Cu flacaii de la coasa, cu vizdogi la cozoroc
Si cu coasele pe umeri, r umeniti de-al zilei foc,
Cand, iviti in deal, la cr uce, dupa chiot ai sa stii
Ce vor, fiara lor de tineri! de necheaza sus, la vii.
Pe masuta scunda, -n zolnic, aburind dintr-un ceaun,
Repede rastorni un soare de maliga; ce sa spun,
Cand mai dai mujdeiul, branza si in strachinèle noi
Borsul ardeiat ca focul, rade inima in noi!
Inspre masa-n trei picioare tabarand ca o lacusta,
Ne miram ce-i larga pofta, gatita ce-i de ingusta.
Din cotloane, plopi de fumuri in tacere se-nveriga
Satul tot adie-a lapte, leustean si mamaliga.
* * *
Eh, iubire, pune dreapta ici, la piept, fa juramant,
De gasesti ceva mai strasnic pe fatarea de pamant!
Sa te scoli in zori, pe roua, cand vecinul Dumnezeu
In de ziua trandafirii si-i pliveste de chirau.
Tu, in donita galbuie, stransa-n cercuri, increstata
Cu fier rosu, pe Joiana mergi s-o mulgi dupa corlata;
Sa trimiti, apoi, viteii la cireada, cand vacarul
Pentr u vite ori vreo mandra isi revarsa-asa pojarul
Dintr-un fluier. Si dand hrana la cobai, la caini si porci
C-un obraz de lapte proaspat la iubit sa te intorci.
Mangaierea mea! Lumina! Tr up suleget, gat minune!
De-as putea, tot ce-i pe suflet pe de rostu-lea ti-as spune:
Cat de alba-ti este pielea, ca o lamura de grau
Macinata-n moara noua-a Neamtului, cea de pe rau;
Cat de fraged ti-este sanul si cat de subtire glezna;
Cat de ganditori ti-s ochii, cat de-adanca le e bezna;
Cat de mester ti-este bratul, unduios in mangaieri
Si salbatic ti-e sar utul rascolind stravechi placeri;
Cat e linistea de-nalta si aducerea aminte:
Parca arde-n tine-un munte de iubite oseminte,
Cand, alaturi stand, in miros de laicere, in camara,
Bem a dragostei licoare, dulce-asa si-asa amara!
