Un tanar impleteste o palarie de paie,
Din paie de orz, in sapte sau opt.
Miroase a ceva prajit in tigaie,
A lapte fier t si a por umb copt.
Vara si-a stins cuptoarele si e gata:
Plecarea cu regretul plang pe un ogor.
Ca un suflet care n-a adus la vami plata,
Cu greu a sangerat datina un cocor.
Falfaitor pluteste sorbit de departare
In glasul lui e bocet si-un strigat ascutit.
Pe tarmuri, acolo, in hohot de mare
Furtuna i-a trecut sotii prin varf de cutit.
Cine stie toate lacrimile, durerile toate.
Fiecare e o durere, o flacara-n vant.
Si cine-i nebunul sa compatimeasca, chiar daca poate,
Toate cele de compatimit pe pamant.
Si simturile mele de aceea-s nepasatoare,
Si locul mi-l cunosc; al laptelui scopt
Il pandesc cu lacomie vrednica de soare;
Mi-e pofta de lapte fier t si de por umb copt.
|