Cu mana tremurata
mi-ai scris cateva randuri.
E galbena hartia,
iar plicu-ntors pe dos.
Si mi-ai trimis o fr unza,
ca sa ma pui pe ganduri,
sa nu uit de Moldova,
de chipul ei fr umos.
Asa iti stii feciorii:
imprastiati prin lume,
la munca, in armata.
Avem in viata-un rost!
Si unde-a fost icoana,
acuma, inramate,
portretele sub sticla
ne stau la adapost.
Razboiul e de vina
ca ai ramas vadana.
in vadanie anii
i-ai vanturat pustii,
si inima ca painea
in veci fara prihana,
ai dat-o milostiva,
la dragii tai copii.
Ce sa mai zgandar rana
si lacrima zgarcita!
Ne-ai invatat durerea
in noi s-o-nabusim.
In crancena rabdare,
gonind orice ispita,
ne-ai dascalit din leagan
pe lume sa traim.
Noi ti-am trimis, sa-ti cumperi
flanica, niste pasle
Dar am uitat hartie
si plicuri. Ia uituci!
Si dorul tau cu timbre,
ca luna fara vasle,
ne cauta, ne cheama
prin zarea cu naluci.
Astepti sa ne intoarcem,
si ne auzi chiar pasul
prin vremea ce se scurge
ca apa la hamzau?
Eu iti citesc scrisoarea
si parca-ti aud glasul,
ca un ecou de doina
ori susur de parau.
Cat poti cu Gainusa
din zori sa stai la snoave?
De-ti canta-n prag cocosul
te lasi pe gard, in cot,
astepti sa-ti pice oaspeti.
Dar ei vin cu zabava.
Ti-ar fi mai scurta ziua
c-un guraliv nepot?
Ma uit la fr unza asta
Doar frunza nu-i un codru!
Dar s-a starnit in suflet
un fosnet nesfarsit!
Eu uit ca sunt in tundra,
ma vad in satul nostru,
pe prispa stam alaturi
la sfat fara sfarsit.
|