Ma-ngenunche moartea;
Ridicat satarul
Va izbi, in fine. Va lua sfarsit
O fermecatoare viata. Achit birul
Si musc din tarana framantata-atat.
Soarele si luna, pasarea cu gures
Clont, pe piatra aspra in cioplitul stramb
Vor fi marturia marelui meu iures
Cu r ulonul plin de versuri la caramb.
Zace-aici, va zice careva, rapsodul
Inteles de javre, fete si calici.
Nici o stea din ceruri nu-i marca exodul;
E ingrata soarta birnicilor mici!
Ard paduri cu trosnet. Dezolant e arsul.
Ard in suflet codri dureros de vii.
In pamant, in groapa, ultim va fi masul.
Versurile mele, cui va las, stafii?!
|