Tacerea rezervata mie

Sub masca Ta am vr ut sa ma descopar,
Sa aflu ce sunt fiul tau bastard?
Si de rusinea Ta, cu poala ma acopar,
Si-n labirint terestru ma ingrop sa ard.
* * *
Am plecat in lumea larga
Dintr-un sat moldovenesc.
Nu-mi canta acuma, draga!
Cantecele m-otravesc.
Imi vad casa si in pragul
Cel tocit maicuta mea.
Nu-mi suci, mandro, siragul
Zilelor, ca-i moartea mea!
Imi pun fr untea pe fereastra,
Fulger negru m-a trasnit.
Ce blestem din valea noastra
Ca pribeag m-am pomenit?
As fi stat acum pe prispa,
Maica-mi cauta in cap
Si-mi canta o doina trista
Eu de dor u-i nu mai scap.
M-ar fi cicalit sotia,
Pruncii invaleam in somn.
Nu-mi canta, tu, saracie!
Taci! Ca fac moarte de om!

Ori nu! Canta, canta-mi, draga,
Cantecele le iubesc
Cum plecai in lumea larga
Dintr-un sat moldovenesc
* * *
In pamantul tundrei inghetate
Poate-o amintire am lasat?
O farama de eternitate
Traiu-mi tr udnic, poate , am lasat?
De sperante nerealizate,
Munte cu tugui poate-am lasat?
Cantece-ncepute si uitate,
Si nescrise poate, am lasat?
Sufletu-mi flamand de libertate
Si de Tara poate, l-am lasat?
Ca pe-un caine, inima, prea poate-n
Pragul fericirii am lasat?
Ur mele-mi in tina insirate,
Ratacinde, poate, am lasat?
Lacrimile, poate, inghetate,
Nestiute lacrimi am lasat?
Pasarile-n carduri, neplecate,
Pasari calatoare am lasat?

Poate, trecatoarele-mi pacate
Pacatos doar omu-i am lasat?
Mi-am tradat tovarasii, prea poate,
Fara sfat si sprijin i-am lasat?
Poate! Dar e sigur pentr u toate
Mai sus zise si necuvantate,
Printre retrairi usor purtate,
Ori insuportabil suportate,
Un copil, iubitul, neuitatul,
In inghetul tundrei ingropatul,
Sangele-mi si gandul am lasat!