Toma-i nalt si subtirel,
si la fata smolitel,
cu ochi mari, ca mura uda,
de salbatacita ciuta.
Mester a zice din frunza
despre jalea lui ascunsa.
Frunza verde maghiranu,
eu is Toma, Orheianu ,
din Parlita cei vestita
de nimenea auzita!
M-a facut mama-n parloaga,
lumea ca sa-mi fie draga;
m-a scaldat in trei izvoare,
sa am clenci la fetisoare;
cu navalnic m-a-nfasat,
sa nu am pereche-n sat;
m-a frecat cu busuioc
sa am zile cu noroc!
Am iubit un pui de fata
vlastar de ruda bogata
Ca asa e dat din fire
nu e lege la iubire!
Pasarica, muta-ti cuibul
ca vine badea cu plugul;
pasarica, muta-ti casa
ca vine badea cu coasa.
Cuibul eu mi l-as muta,
nu ma lasa inima .
Pasarea, si nu se-ndura.
Dara omul?
Avea tata paclisit
ce tinea, zic, negresit,
cel boboc de maghiran
sa-l dea dupa un arman
bosorog, mare de ani,
bogat putred.
Averea de coada putregaiului
se tine ca scaiul de coada calului!
Spita neamului dorea
aurita ramurea!
Socoteala tatalui,
o daduram dracului,
cu copila pe-un cal pag
ne-am tot dus de-a mare drag
pe decindea Rautului,
spre padurea Tautului.
Era cantec cu dulceata:
eu calare, ea in brate.
Tatal fetei, otarat,
cu haitasi ne-a haituit,
un flacau si-o fetisoara!
parca am fi fost vreo fiara!
La o poala de padure
de ne-a scos, cu o secure
dragostea m-am prins s-o apar.
Iar boierul, neam de rapan,
c-un arcan m-a arcanit,
la pamant m-a pravalit.
Tata sta cu fata cr unta.
Fata iese si-l infrunta:
Ca nu te-am poftit la nunta,
sa nu banuiesti si iarta,
dar decat la gat cu zgarda,
la un Barba-Cot batran,
mai bine da-ma-n mor mant!
Poale lungi si minte scur ta,
mars acasa! Si m-asculta!
Am sa fac mare nevoie
de nu-i vrea sa-mi intri-n voie!
Voia ta? De-acu mi-ajunge!
scoase-un junghi si se strapunse:
Sa nu-i faceti vreo napasta!
El mi-i sot, i-am fost nevasta!
Judece-ma dumnezeu, dar nu tu,
parinte rau!
Pleaca! Blestemati sa fiti
cei de nu dati la iubiti
liniste! Mancati sa fiti
de vier mii neador miti!
In poiana-am ingropat
sotioara, intr-un pat,
la sanul pamantului,
in sterita vantului,
lasand fata cu dulceata
codr ului strabun in brate,
data-n paza florilor
si privighetorilor.
Noaptea m-am intors in sat,
curtii negre foc i-am dat.
Amaratul din Parlita,
am venit la voi de-atata
pe bogat unde-oi vedea
sa-l trasnesc din susanea,
sa aiba ragaz si zile
de libov cele copile.
Pribeagul:
Floricica de sovar v,
inima cu buba-n varf,
de ce boala ai zacut
c-asa neagra te-ai facut?
De ce venin te-ai implut,
si-nca nu te-ai desfacut
in cioburi si cioburele,
ulcioras cu floricele?
Foicica-n patru rupta,
cu stradania la lupta,
pe creanga singuratatii,
pe tulpina rautatii,
iata codrul cum imi creste,
stejarul se stejareste,
iar la radacina-n floare
firicel de lacrimioare.
Soarele la toti luceste,
brazda pe toti ii hraneste,
hotomanul de hambare
vrea si soare-n buzunare?
Bogatia, ca huiduma,
vrea in beci sa tie luna?
Da-mi, copacule, o creanga
cu iubita sa-mi fac cuib!
Da-mi, copacule, o creanga
sa n-amintesc nimar ui!
Pretutindenea bogatul
si-a intins pe tara patul.
Scoatem pui
si facem cantul
sa imbrace tot pamantul
ca sloboda, mangaierea
in bogati sa crape fierea!
Paun:
Crape fierea in bogati.
dusmani nemaisaturati,
cu cei mititei cainosi,
cu cei mari prietenosi!
Sa nu-si prea ridice nasul,
le va bate si lor ceasul!
Nu stiu
maine ori poimaine,
c-or pieri
dar o stim bine!
Bre, Iancule Talalau,
s-auzim glassor ul tau!
Ion Fagadaru:
Numai nu-ti halbari moara
si nu carai ca cioara!
Paun doar musteata-si musca
Ion a-nghitit galusca!
