Pentr u ca mi-ai dat ragazul
Sa te strang aprins in patul
Racoros, sa-ti simt obrazul,
Mangaierea ta ciudata,
Nebunatica si dulce,
Apriga si patimasa,
Strabatuta ca de fulger
Intr-a nor ului camasa,
Ce mi-ai dar uit blandetea
Si ardoarea moliciunii,
Ca un stalp de frumusete.
Sub vegherea rece-a lunii,
Multamirea-n palme ia-o
Cu cutremur si-ngrozire,
Ca o lacrima de aur
Pe obrazul amintirii.
|