Spuneti-mi cand, spuneti-mi cand O sa ne scoatem ochii din pantofi? Ne-au intrat pe cand manifestam cantand Ca niste pietre ude, ca niste cartofi.
Ochii sunt ai mortilor foarte tineri
Si circula sub asfalt ca niste ganglioni.
Am mai gasit vreo doi intr-o vineri
Si i-am ascuns in buzunarul de la pantaloni.
Ochii - daca'nu-i descoperim la vreme -Luneca iremediabil spre fundul pamantului, in drum, scot uneori o fantana cu blesteme Pe la rascruci de drumuri, sub furculita vantului.
Calcam in fiecare zi pe mormane de pupile, Pe sticla frageda, pe apa gelatinoasa. Niciodata n-au alergat pe maidane atatea bile! Niciodata parada n-a fost mai frumoasa!
Si am strivit sub calcai un ochi ca o icra mare Care-a mirosit pana la ultimul rand. S-a facut ziua Pan'la ferestre au crescut trotuare. Spuneti-mi cand, spuneti-mi cand?
|