|
Dragostea si Poemul
|
|
|
Numai dupa miezul noptii
ma strecor pe campia plasmatica
in ea intru, pana la inima
pana la umbra. Cu mine se intampla
indelungata indragostire de frumosul
fara corp exasperantul Poem
merg fara tinta vizibila,
sub lampile Cotroceniului.
suflete se duc se intorc
dispar reapar precum stelele cazatoare
si el se strecoara in mireasma
stranie din trandafirul rosu uscat
acoperit de zapada pe marginea strazii
cum tocmai de acolo
este acea lumina fara de care
nu pot scrie, dragul Poem
ma imbie si nu se ridica fara
semnul meu pe zidurile si ferestrele blocurilor
am in mana creionul care s-a molipsit
de miresme si are un iz dulce-amarui
imi da gust de poezie pe limba
- acestea sunt absolut reale -
mana mea este creionul de carne
zilnic scriu cu el intr-un loc trist
incepe intr-o capela devenita closet
pentru ca altii au fost inainte
si n-au mai vrut sa fie
vin pustanii smecheri eu desenez
ma intreaba daca stiu ce e acolo
dar nici ei nu stiu desi rad
pentru ca de acolo se prelungeste
prin acoperis, printre ierburi crescute din caramizi
sala de muzeu in care mastile
populare stau inerte si vii
cutremurand aerul
scoarte de lana si usi de biserici cu
gauri de carii, prin ele lumea respira
aici am scris eu mereu
eram atat de singura incat
imi iubeam singuratatea
si ea venea ca o lumina fidela
structura de cristal, baritina,
stibina, cuart, calcar si sare
ce de lume mai vedeam atunci
si cata lumina - de mina.
apoi, pe una din strazi intr-o zi
sclipea si eu vedeam
ca exista
dar cum sa pipai
l-am urmat pe scara catorva saptamani
pana si lui ii cresteau maini, trup, ochi
gura pe care sarutandu-le
odata, mirarea
unde se ducea stralucirea calma si alba
ca in oglinda acel spatiu
niciodata regasit unde
caci n-am mai vazut de-arunci
nici acela nefiind cu atata trup
incat sa-i semene. Si iara parea ca am gasit
Poemul risipit,
ma urma peste tot
nu ma invata nimic
leneveam tragic la soarele impregnat
in geamul ferestrei
el venea cand nu ma asteptam
si-mi canta la urechea lui
cu grija construita inteligent
pentru el. Cum de stia drumul
in alta zi am vazut cum zambea,
ce umbra frumoasa
pe scaunul din banca a treia
la scoala (nu o mai terminam)
umbra mea frumoasa, adevarata si buna
citesti si gandesti, Poemule,
in locul meu
in coltul in care stai viu, Poemule,
si pulsand ca un animal gata de plecare,
cate o iluzie, o prietenie cand vorbesc singura
cate un tata, iubit, prieten fiii si fiicele toate mamele
Poemule, treci in locul campului plin de o sa vina odata si moartea
|
|
Pune poezia Dragostea si Poemul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|