| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cānd am īnceput să devin omul Nu
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Noaptea cortinei de fier autor George Bogdan
|
|||
|
Cand am inceput sa ma numesc omul Nu ( erau mii ) retina ochilor mei deveni incandescenta, sensibila la vopsirea copacilor in verde si legarea stiuletilor cu sarma invizibila de coceni pentru o realitate viguroasa socialista. Vedeti, patria e bogata, un copac cu radacini adanci si crengi incarcate cu roade. In viteza masinilor vedeam holde si livezi mandre, tarani nuntiti cu vesnicia. Omul Nu muncea zi de zi pana cadea lat de oboseala seara pe rogojini intinse pe jos, turna cunoscuta caramida rosie spre a zidi fericirea din comunism, productie record, depaseau oamenii norma pe santier rasfirati. Masinile veneau si plecau din ora in ora pline cu umilintele noastre, apa, paie, clisa, nisip si cate un pic de ciment, arse in cuptoare pe fuga, mii. Rapoarte secrete bateau drumul prin aer spre centru, oamenii gandesc doar la productie nu mai au timp sa-si spuna un cuvant nici in soapta, inteleg maretia telului suprem, daruiti se avanta in misiunea de a ridica tara pe culmi de succes, epuizati cer o clipa de tihna dar lucrul nu se opreste pana nu termina ultima caramida rosie din planul pentru azi . Cand am inceput sa spun Nu atunci, da, eram o problema . Supraveghetorul imi urmarea fiecare pas, degetul aratator, fiecare om cu care vorbeam era chestionat pana il epuizau, caramizile lui erau cantarite diferit si respinse la receptie, oamenii speriati ca nu au ce manca a doua zi taceau supusi. Puteam fi omul Nu dar in noapte nu puteam asculta vaerul infometatilor fara sa nu ma-nfior, nesupunerea si dreptatea nu umpleau burtile copiilor cu paine si salam de soia s-adoarma linistiti pana-n zori . Pe o mopeda se apropie de mine in viteza umbra supraveghetorului, isi ridica cascheta si-mi suiera la urechi "Mergi acasa omule altfel cu gratii iti vom acoperi orizontul, nu intelegi, tara nu te vrea, munceste si taci, doar caramida rosie mii inalta blocuri pana la nori fericirea de a fi comunist". |
|||
Pune poezia Cānd am īnceput să devin omul Nu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |