Eram pe strada,
o femeie slaba tragea de sfoara un catelus rosu de plumb,
femeia trecea pe o strada noroiata si plangea .
Femeie, de ce te-nfasori pe dupa umeri cu catelus
de plumb si lacrimi grele iti cad pe obraji ?
Sunt singura,
sunt singura domnule
si mi-e urat numai in oasele mele triste .
Inchid usa in casa, doar ingerul imi spune o vorba buna,
se agata cu dintii de urma talpii mele si imi alinta oasele .
Viseaza ca sa uiti, imi zice.
Ma uit inlauntru pe geam si trag din tigara,
dara subtire de fum in cercuri danseaza peste sani-i dezgoliti .
Cu parul despletit femeia se prelinge pe sub usa, fierbinte .
In casa se zbenguie un inger de plumb, femeia canta in soapta .
Luceafarul-n strada se dezbraca de raze lunecand pe ziduri complice .
E noapte tarziu si clopotele trec pe la geam siroind de sangele zorilor.
Trag strada de capat
Si-asez femeia schelet pe masa,
era Ana-Maria poetesa disperata .
Vorbesc ore cu ea
si rochie din zari ii daruiesc la final.
Clopotele rasuna negru pe strada
trecand sinistru peste gloata saracilor ,
viata in comunism continua nestingherita,
albind noi generatii de romani.
|