Daca ma orientez dupa datele biografice din scurat autoprezentare a autorului, imi dau seama ca pasii nostri s-au intersectat pe strazile Iasului, in sinistra, insuportabila, a doua jumatate a deceniului al noualea din secolul trecut, mileniul precedent. Si ne vom fi intilnit, de buna seama, la vreuna din sedintele cenaclului "Junimea", condus de excelentul critic de poezie Daniel Dimitriu, unde cam totii junii poeti ai vremii ne mai descarcam nervii si frustrarile si ne mai incarcam bateriile, intr-un mod mult mai periculos pentru ficat decit o puteam face la Terasa "Corso" sau la barul "Continental". Prima s-a modernizat pina-ntr-acolo incit a devenit nefrecventabila azi, al doilea a devenit magazin de. pantofi si pielarie!
Fotografia care insoteste manuscrisul acesta exploziv atunci, dar ramas exploziv si acum, imi confirma ca George Bogdan si cu mine ne-am aflat fata in fata macar de citeva ori. De buna seama ca poezia din acest volum - si din cele doua care vor urma -, rod al exasperarilor si revoltelor care ii tulburau sufletul, nu putea fi tiparita atunci, dar ar fi putut fi tiparite imediat dupa decembrie 1989, ca una din putinele probe ca a existat in Romania comunista o "literatura de sertar". Autorul a preferat sa astepte mai bine de douazeci de ani. Unii ar spune ca a facut rau, eu cred ca a facut foarte bine. Publicata atunci, ar fi trezit, probabil, doar un interes documentar, mai nimeni nu ar fi fost atent la calitatea poeziei ca atare.
Cind scria aceste poezii, George Bogdan era deja un poet format, un poet matur, de vreme ce Constanta Buzea il aprecia inca din 1977, deci cu vreo zece ani mai inainte. Aceasta este insa o proba conjucturala, proba cea mai evidenta este poezia insasi, care nu si-a pierdut prospetimea si capacitatea de a impresiona nici dupa un sfert de veac. O poezie a disperarii si a revoltei, imagistica, o poezie de buna scoala experionista. Nu dau citate, volumul acesta chiar trebuie citit de la un capat la celalalt.
E interesant, dar in arhaicul Iasi, asa sub vremi cum era pina in decembrie 1989, pina si poezia, cel putin cea a tinerilor, nu doar disidenta efectiva, era strabatuta de pornirile protestatare, de violente pusee impotriva sistemului. Pentru ca sistemul insemna moarte, mineralizare, iar poezia era o arma a vietii.
Il felicit frateste pe George Bogdan, in egala masura, pentru poezia pe care a scris-o, dar si pentru rabdarea infinita pe care a avut-o pina a adus-o la lumina, pina a asezat-o in fata ochilor nostri
Liviu Antonesei, scriitor
19 August 2013, in Iasi
|