Nora Iuga
Nastere: 4 ianuarie 1931, Bucuresti
Deces:
S-a nascut in Bucuresti la 4 ianuarie 193l- Absolva in 1948 Liceul "Iulia Hasdeudin Capitala, iar in 1953 Facultatea de Filologie, sectia germana. Un timp este profesoara de germana, apoi redactor la "Neuer Weg, bibliografia Biblioteca Centrala de Stat si redactor la Editura Stiintifica si Enciclopedica.
Debuteaza tarziu, in 1965, cu poezie in limba romana in "Gazeta literara, iar cu poezii in limba germana in 1970, in revista "Neue Literatur. intre timp (1968), debutase editorial cu volumul Vina nu este a mea, la Editura pentru Literatura. Este poeta, prozatoare, eseista, traducatoare.
Poezia Norei Iuga ar inaugura in lirica noastra distantarea de feminism si de conceptul care definea la modul traditional "poezia feminina . Contrar acesteia, autoarea ne dezvaluie cenusiul diurn, de tip casnic sau social, incercarea, disperata uneori, de ridicare deasupra amorfului existentei. Autoobservatia acuta, detasarea - dureroasa chiar- a eului poetic in actul scrierii, asumarea unor variate registre lirice ii sunt caracteristice.
Sunt poeti care de la debut se arata insetati de real, precum Mircea Ivanescu si Petre Stoica, la care se adauga Nora luga. Se pare ca debutul intarziat inlatura apetitul metafizic. indreptand atentia asupra existentei nemijlocite si salvand discursul de dintii de soarece ai retoricii. Toti cei trei poeti au debutat in anul de gratie 1968 (cel mai fast an in perimetrul debuturilor generatiei actuale) la varsta matura de 37 de ani.
Desi Nora luga a publicat destule volume pe parcursul a treizeci de ani si desi discursul ei poetic nu s-a schimbat in esenta, proiectand profilul ferm al unei personalitati compacte, care nu a dezertat niciodata de la intransigenta si fervoarea interioara initiale, prezenta sa a fost parca insesizabila, fie ca fiinta fragila, fie ca reactie receptiva a criticii, in ultimul sau volum aparut, de o mare forta si prospetime, Spitalul manechinelor (1998), Nora luga renunta definitiv la orice fard retoric si se autolivreaza total, crispata de emotia existentei neimplinite, in toata fragilitatea tragica a fiintei de sange, conditionate bio(nto)logic.
Ultimele volume alepoetei sugereaza afinitati cu ludicul livresc in maniera lui Serban Foarta, cu "cantecele lui Miron Radu Parascbivescu sau cu denudarea textuala de tip postmodernist.
In ultima aparitie, se observa scrasnirea unei sigurante metalice a expresiei directe ca o intarire a cruzimii discursului poetic din ce in ce mai profund, prin insinuarea puternica a unui striu tragic, care ilumineaza ingandurarea dureroasa, instituita ca un lintoliu premonitor peste relieful sintagmatic al discursului. Spunerea devine extraordinara prin directete si esentializare; intre instanta elocutorie si receptor vibreaza un fir de inalta tensiune incarcat cu un nimicitor curent poetic, un fel de unda magnetica de soc, imobilizand orgolii desarte si gusturi tembele. Implicarea in discursul acesta inseamna un act cu dubla rasfrangere - sacrificiala si sacrilegiala - (am luat pe talpi / urmele animalelor si le-am folosit / acum pe butucul de jertfa) ce exclude orice sovaiala sau lasitate. La orizontul scriiturii, in mod cu totul exceptional nu mai planeaza protuberanta tumorala a nici unui complex fizic sau metafizic. Poezia este adanca si infricosatoare iar lectura pervers-curajoasa se transforma intr-un plonjon sinucigas in strafundurile freudiene ale propriului nostru eu libidinos. Nora Iuga ne invata sa dactilografiem existenta noastra din spitalul manechinelor, cand inima e dura ca un pumn de boxeur. Autoarea acestor versuri sincopate, cu inflexiune orfica redobandita (intineresc pe zi ce trece / cum se apropie lebada de cantec / acolo unde se deschid picioarele femeii / acolo unde pastorul a taiat un miel / se-ntinde pajistea unei taceri / mai mari ca bucuria) este neindoielnic o mare poeta.
Volume de versuri:
Vina nu ea mea, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968;
Captivitatea cercului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Scrisori neexpediate, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978; Opinii despre durere, Bucuresti, Editura Albatros, 1980;
Inima ca unpumn de boxeur, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982;
Piata cerului, poeme si eseuri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986;
Cantece, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Inima ca un pumn de boxeur - IV a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982.
Ghicit in cafea a aparut in volumul Cantece, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
REFERINTE CRITICE:
"Exista acum la Nora Iuga o decizie surprinzatoare la nivelul expresiei, o esentializare propusa cu firescul desavirsit, un patos nici obositor, nici grandilocvent, o spovedanie aproape seaca, rareori iluminindu-se doar la stralucirea unor culori interioare si pasagere. Cindva se va vedea mult mai limpede cit de radical s-a transformat in acest deceniu lirismul confesiv Si, in mod paradoxal, tocmai ironicii si prozaicii () sint cei care propun, refor-tifica un nou crez in poezie. La toate astea ma gindesc citind acum poezia Norei Iuga, confesiunea ei nelinistita', aceste versuri sincopate si nu o data de un aspect rugos, precum scindura negeluita din care iti incropesti un salas de urgenta.
DINU FLAMIND
Citeste si:
|
|
