|
|
|
in spatele plopilor ascunzatorile
grenadierii cu servitoarele vesele
rostogolindu-se prin iarba inalta
tu aveai un veston albastru
iti ramasese mic
poate de aceea mi s-a scuturat visul
m-am invatat sa spun totul scurt
sa rezolv o iubire in opt versuri
dar de aici incolo incepe muntele
ca o platosa de gheata
de aici incolo vin vanatorile
cu caini atatati vine cocosul de munte
si tipa ca o femeie in calduri
nu se mai opreste nimic
nu te mai ameninta nici o avalansa
povesteste si-n vremea aceea
cum iti taiai tu cuvintele
cu o nepasare aristocratica
cum iti scopeai poemele
sa fie mai cuviincioase mai adaptabile
iti framantasesi un copil
era golemul tau
care te asculta
si te pandea dupa usa
cand tu umblai prin zahamita
el iti aducea furnicile in casa
2
prefacuta luna octombrie
ultima tarfa travestita in doamna
cand ceaiul se raceste in ceasca
si jarul tigarii se stinge-n manusa
ar trebui sa plec la o mama bolnava
sa ma intalnesc cu un cal
pe care l-am visat urcand scarile blocului
arunc totul pe geam
imi pun camasa de zale
imi las viziera pe ochi
ca un gand in uitarea lui
acolo in colt unde tramvaiul
coteste la betoniera
am gasit urma piciorului tau
o potcoava
care o sa-mi poarte noroc
maruntele noastre minciuni
totdeauna seara un bolero de ravel
ma indeparteaza de tine
cu furculita de argint in buzunar
intineresc pe zi ce trece
cum se aproprie lebada de cantec
acolo unde se deschid picioarele femeii
acolo unde pastorul a taiat un miel
se-ntinde pajistea taceri
mai mari ca bucuria
observi cum iti fur vorbele cum imi mut patul
cand eram tanara ma indragosteam in mai acum ma indragostesc in octombrie soarele meu bostanul meu doldora de seminte - orice ironie e o marturisire -seara cand vin recruti de la gara as spune si mia multe despre mine am un imbracat si altul dezbracat rusinea intre batran si tanar ca un ac de balanta
tot timpul in drumurile mele
caut un parc
inainte de razboiul zapezilor
sezonul isi rascoleste culoarea
ma pipai si nu ma gasesc
- cand nu exist sunt perfecta -
pantofii stau langa pat
manusile pe noptiera
numai mana cu care iti scriu
lipseste din camera
dar creierul mi-a devenit flexibil
e un atlet de douazeci de ani
imi scot din geanta rujul pudriera
cochetaria imi atarna de gat
ca un bolovan
mi-amintesc de cursele
cu jochei taristi
de rubastele lor
de satin visinii
ce femeie de zapada
le-au inghetat mana pe cravasa inainte de-a lua startul maneam o ciocolata suchard aveam un ceas un cuc singuratec pe care-l intorceai unii isi vand nasturii cum ar juca Ia ruleta
su sub palton numai icnete numai subtiori asudate ritmul sexului nu se mai opreste cum trece liftul de toate etajele si ajunge mai sus de cumulus de nimbus de toate acoperisurile lumii mi-am regasit energia nu mi-e frica de caini nu mi-e frica de maimutele mici si iscoditoare vesela mi-mpart timpul intre buzunarele hainei negre de piele marsupii moarte jupuite daca harapul ala mic ar veni la mine sa ma arate cu degetul i-as spune sa saizeci de ani sunt un fluviu de sange care se varsa in mare inrosind-o
5
nu exista mai jignitoare briza in aer
si mai mare cruzime in muzica
ma duc direct la minaret
ma spal pe picioare
am lut pe talpi
urmele animalelor si le-am folosit
acum pe butucul de jertfa
e un poet
poate ca noaptea primeste solii
din alte caverne
sunt un patruped
care si-a pierdut instinctul
te-am tot asteptat
credeam ca vii
cum confunzi uneori
un tramvai care se departeaza
cu unul care se aproprie
pana unde se intinde
hartia
pe care scriu
stau s-o veghez ca pe un mort
si noaptea se face mai vie
aduna femei colorate
si barbati cu degete lungi
iubirea asta continua
ca un dans
la care privesc
fara sa particip
si-n spatele plopilor
ochiul sticlos si albastru
urmarind furnicile
|
|
Pune poezia totdeauna seara un bolerou de ravel pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|