Am fost logodnicul durerii,
Cobzarul cu aceleasi strune,
Ce-si tese cantecu-nvierii
Din stihuri de ingropaciune
In noaptea mea inviforata,
Drumet indragostit de soare,
Am fost o harfa spanzurata
Pe-o strasina de inchisoare
Zidit din lacrimi si dezastre,
Eu am vestit o lume noua,
Voi mi-ati dat vaierele voastre,
Eu v-am dat inima mea voua.
In zilele de pribegie,
Biet rob lovit de biciul urii,
Eu am purtat de-o vesnicie
Prea mult blestem in cerul gurii
Mirarea deci sa nu va prinda,
Ca azi subt tampla mea carunta,
Nu e nici zumzet de colinda,
Nu sunt nici chiote de nunta
|