Dupa plopi cu frunza rara
Isi desface luna sanul,
Vede-arama numarandu-si
Barba-Putreda, jupanul.
In ajun de miez de noapte
Tremura de chiot hanul,
Din ungherul unei laviti,
Canta Iepure, tiganul.
O pereche rade-n umbra
Nucului de la portita:
Sta de gat c-o vaduvioara
Pristavelul Niculita.
Si se bucura tot satul,
Vin feciori din catanie,
Sprinten tarlaie tilinca
Si-i atata veselie
Doar la geam sta singurica
Fata jidovului, Ida,
Cu ochi verzi ca leusteanul,
Cu par ros ca caramida.
Cade-o lacrima din ochii-i,
Lenes prelingand fereastra
Suflet obidit si singur,
Ce mai cati pe lume asta?
|