Mai recitesc o pagina bolnava
Din spleen -ul tau incarcerat in rime,
In noaptea asta plina de otrava,
Cand nu mai rad, caci nu ma vede nime
Mai recitesc si fila dupa fila,
Par niste triste galbene petale,
E pretutindeni bruma fara mila
Si-atata toamna-n versurile tale
Ce turn inalt, stralucitor de gheata
ti-e mintea Vad la orice cotitura
Cum cate-un picur proaspat de viata
Primeste-a mortii cuminecatura
Pe rand, pe rand, viziuni multicolore,
Betiile cu-a lor apoteoza
Mor in caderea vorbelor sonore,
Cand visu-si moaie aripa-n nevroza.
Simt sufletul invins cum ti se frange,
Un Crist cu pieptul zdrentuit de suliti,
Pare ca vad cum ai stropit cu sange,
Pe unde-ai fost, noroiul de pe uliti
Cum, stand asa, cu coatele pe masa,
Uratu-ncinge fruntea mea de ceara,
Iar noaptea grea asupra mea il lasa:
O lespede pe-o pace funerara
|