O doina plange sus pe culme,
Din fluier unde limpezi cad,
Si leganate lin s-afunda
In pacea cordilor de brad
Cantare, mestera cantare,
Te stingi acum incet-incet,
Si-adormi pierduta-n tremurarea
Oftarii blande din bradet
Mi-ai picurat un strop in suflet
Din taina vremii de demult,
Si plansul veacurilor duse
Ma infioara cand te-ascult
Cum te-ai topit acum in noapte,
Eu stau cu inima la sfat:
In care brad, de care creanga
Plansoarea ta s-a aninat?
Si cat vei mai trai acolo,
Tu, sora pururea cu noi,
Cand va fi mort de mult ciobanul,
Si moarta turma lui de oi?
Tarziu odata cine stie?
Trecand pe-aici un calator,
Te va culege dintr-o floare,
De dupa-o aripa de nor
Te-a cobori in largul vaii,
Si-o lume te va asculta,
Si-o lume-ntreaga va incepe
Sa planga cu durerea ta
|