E sarbatoare

Voi, osteniti fara nadejde, voi, slujitorii fara plata,
Voi, caror vremea v-a dat vesnic numai porunca
blestemata;
Voi, ce muncirati pentru altii, trudind cu mainile-
amandoua,
Veniti, ca zvonul meu acuma vesteste invierea, voua!
Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,
Eu cerului va strig durerea, si Dumnezeu din cer aude!
Aduc lumina care sparge si sfarma capisti de pacate,
Zavoarele mucigaite din temnite intunecate!
Eu celor orbi dezleg azi taina infricosata de-a vedea,
Si praznuiesc, ca-n al lor suflet invie invierea mea!
*
Asculta mintea mea supusa, genunchii mei se pleaca-ncet
Si-aduc prinosul inchinarii celui de neam din Nazaret.