In pacea muta, solitara,
Cum stau cu somnul de ma-nsel,
Azi pare-o urna funerara
Mansarda vechiului hotel
In bezna noptii fara stele,
Eu simt cum prinsa-n umbre reci
Cenusa visurilor mele
Isi doarme somnul ei de veci
Nimic alaturi nu tresare
Si nu s-aude nici un zvon,
Abia din cand in cand, arare,
S-abate-un vaier monoton.
Pesemne undeva departe
Se roaga vreun nenorocit,
Si rugaciunea lui se-mparte
Peste orasul adormit
Ori, vrand ca sa ma pedepseasca,
Vreun vant aducator de vesti,
A smuls o doina romaneasca
De prin transeele nemtesti
|