Acuma, cand in noapte, la tine gandu-mi port, Mi-e sufletul o casa din care-ai dus un mort. Tot mai pluteste inca fiorul stinsei vieti, Sunt urme de rasuflet ce-s scrise pe pereti Dar e atata umbra in golul ce-a ramas Ca, dornic sa se sparga pustiul mut si sec, As vrea sa-mi narui casa - s-o narui si sa plec.
|