Ion crasmarul

Cand a fost de-a patra,
Si-a chemat ortacii,
Gloata voiniceasca
Mi-au venit saracii;
Lotri mari din doua sate, mi-au venit saraci
„Beti , copii, de-acuma
Rau sa nu va para;
Sa bem crasma toata
Pana de cu sara;
Praf din toate sa s-aleaga pana de cu sara!“.
S-au sumes voinici
Si mi-au prins paharul,
De buti si butoaie
Mi-au golit celarul;
De urile toate mi-au golit celarul
Zice-un baci nastrusnic
Vorbe leganate:
„Bea si tu, Ioane,
Bea si tu, fartate;
Cine stie cata vreme mai traim, fartate!”.
Dar Ion Crasmarul
Bea si nu prea foarte
Si-i parea obrazul
Galben ca de moarte;
Era razimat pe coate, galben ca de moarte.
Colo, catra sara,
Strasina de paie

A-nceput sa arda
Foc cu valvataie;
De trei parti varsa din crasma foc cu valvataie!
Lui Ion Crasmarul
Nu-i mai stiu de nume.
Spun ca peste muche
A plecat in lume;
Cu caciula pe sprancene, a plecat in lume