Sunt fara numar, mutre somnolente
De ambe sexe, valuri nesfarsite
Trec spre izvor, stomacuri obosite
Din cele cinci diverse continente.
Par un cavou arcadele boltite
Sub ziduri sure, reci, indiferente,
Cand dintr-un colt rasuna-n vagi accente
Un vals de Strauss cu note galgaite
Asa pe rand multimile s-aduna
Pe urma lor si pasul meu s-abate,
Da! Iata-l plin paharul meu cu apa
Incep sa-l beau, si linistea mea grava
Schiteaza parca gestul lui Socrate
Cand a sorbit din cupa de otrava!
|