„Nu suntem la acelasi nivel La ,
adica pe vremea cand stramosii autorului de
la tara noastra nu se coborase inca din mai-
muta, egumenul Laskaris scria ca filiatiunea
familiilor Dukas, Vrana si Laskaris“
DUILIU ZAMFIRESCU
in „Convorbiri literare“
Nu mor stramosii niciodata,
Razboiul lor in noi si-l poarta,
Caci li-e tarana spulberata,
Dar nu li-e dusmania moarta.
Straveche, ura lor se-mparte
Din mos in mos, din tata-n tata,
Si azi, de dincolo de moarte,
Ei ne mai cer o judecata.
Cum ne privim acum in fata,
Potrivnici insetati de lupta,
Neiscusinta noastra-nvata
Din ura lor neintrerupta.
Noi suntem flacara pribeaga
Din nemblanzita lor vapaie,
Cu mostenirea noastra-ntreaga
Venim pe campul de bataie.
Cu mine vin, roiesc intruna
Cei fara neam si fara numar,
Ce-au sprijinit intotdeauna
Eternitatea pe-al lor umar.
Vin cei de-o lege cu pamantul,
Copiii soarelui de vara,
Eu, solul lor, le port cuvantul,
Si-n suflet, sfanta lor povara.
Vin randuri, cete se-nfiripa
Din vechea veacurilor lava,
Din ceas in ceas, din clipa-n clipa,
Tot creste oastea mea grozava.
Le vad in orice parte roiul,
Isi cer dreptatea lor tarzie,
Si fiecare-si vrea ciocoiul
In judecata sa si-l tie.
Ei tot mai multi rasar din groapa,
Rasar, si-n mintea mea s-alunga,
Vin bieti tarani munciti de sapa,
Si vin haiduci cu flinta lunga.
Sosesc cu dorurile toate,
Sarmanii nu mai pot s-adaste:
„Venit-am, mare, stranepoate,
Sa ne primesti la tine-n oaste!“
Le zic supus: „Veniti de-acuma,
Strabuni din lunga vremii cale,
Si dati-mi cantecul si gluma
Si nesfarsita voastra jale.
Veniti, caci glasul vostru-nvie
Un nou zorit de dimineata,
Voi ce-ati murit o vesnicie
Sunteti flamanzi azi de viata!“
Ei vin cu suflete-nnoptate,
De-aceea sfarma lanturi grele,
De-aceea urla si se zbate
Durerea-n cantecele mele
Doar din al veacurilor caier
Mi-am impletit eu biciul urii,
Nestinsul vremurilor vaier
Mi-a scris blestemu-n ceriul gurii!
De lupta-s gata deci Prin mine
Un iad intreg cere rasplata.
Mi-e sete-acum Te-astept, vecine,
Si ochii mei pagani te cata!
Iti vreau sclipirea de otele,
Si vreau ostirea ta maiastra,
Intregul cer cu ochi de stele
Sa lumineze lupta noastra.
*
Te-astept Te-astept Dar n-aud bucium,
Nici zumzet ascutit de zale,
Ma-ndoaie patima, ma zbucium:
Arata-mi randurile tale!
Si cum te chem, s-un colt de tara
Mi te-au catat zadarnic solii,
Te-apropii tu de subsuoara
C-un slab egumen ros de molii
Va vad Mi-e mila peste fire
De bietul grec cu haina rupta:
Ai spart o cripta-n manastire
Ca sa-ti castigi un sot de lupta
Va vad, si oastea mea pe-acasa
Mi-o-ndemn incet sa se strecoare:
Vai toata ura mea ma lasa,
Caci saracia ta ma doare
