Atatia ani isi strecurara convoiul lor pierdut de
clipe
Din ziua cand ne despartiram de soapta-ti
ademenitoare,
Si azi acelasi demon bate deasupra noastra din aripe,
Pagana patima flamanda tot mai salbatica
ne doare
Curand iar vom veni la tine striviti de vechea-mbratisare
Sa oglindim acelasi vifor in larga-ntindere albastra,
Si sa-ntrebam un val, sa spuie: ce e mai sfanta
si mai mare,
E vesnicia ta de unde, ori e eternitatea noastra?
|