Trecea azi pe la colt de strada,
Cu pasul cadentat si rar,
Cantand a mortii serenada,
Trecea convoiul mortuar.
In soarele de primavara,
Ce-mpurpura un bland apus,
Cantarea asta funerara
Era de-o jale de nespus.
In zvonul mulcom de tropare
Toti robi eternului nimic
Priveau cu-atata-nduiosare
La vaduva de dupa dric.
C-un val cernit pe fata supta
Plecandu-si fruntea ei de var,
Parea o aratare rupta
Dintr-o icoana c-un calvar.
Avea atata gol sub gene,
Si-atata sete de-adapost,
Ca plansul sfintei Magdalene
Mai trist nu poate sa fi fost.
Si, totusi, palida femeie
N-a smuls un strop din ochii mei,
Gandeam la mortii din transee,
Si n-am putut sa-l plang pe-al ei
|