Tristetea mea, adanca mare,
Fara de margini, fara fund,
In largul ei fara hotare
Atatea vifore s-ascund
Tristetea, zestre de-o viata,
M-a petrecut de obicei,
Tacuta pestera de gheata,
Atat de frig e-n umbra ei
Tristetea ce zambeste muta
Din ochii mei cand ne-ntalnim,
Cu taina ei nepriceputa
Ma cheama azi in tintirim
|