II
In zorii albi, senina dimineata,
Tu-mi pari o fata mandra de la tara,
Venita la oras intaia oara,
Cu gand curat si rumena la fata.
Te prinde insa-n blestemat-ai gheara,
Te zbuciuma vartejul de viata,
Din mii de guri minciuna lui te-nvata,
Stropindu-te cu tina si ocara
Insulte cad, batjocura te arde,
La orice pas culegi o noua vina
In ratacirea ta pe bulevarde.
Asa pe rand te-ntuneci si, spre sara,
De praf, de fum si de pacate plina,
Tu te pravali sfarsita si murdara
|