(1)
"Ardere a launtrului. S-a poticnit
in trupuri vantul plin de spori de parca
deasupra lui ar fi o invizibila cupola.
Roseata lavei se iveste brusc Pe lama unei secere de silex, Fumega vanat scoici de gheata dure,
Cu marginea taioasa. Si se trece de la cuart la trandafir pe nesimtite. Alt regn / al doilea-n ordinea genezei /
Efervescenta si-o traduce-n mari Corole ce promit / Promit ia seama / O pana verde unei pasari nevazute.
Captiva-n cleiuri tulburi, crisalida Viseaza boabele de grindina, viseaza Involutii lujeri ai mirificei gradini
Si-n fata unui gheizer purpuriu Mancand cenusa fructelor, castiga Ceva din luciul mohorat al perlei.
(2)
Canistre cu cenusa se rastoarna.
Din miezul unei pietre foarte dure Ca un oracol sunetul vorbeste: Statuia creste - precum fatul in femeie
E un peisaj cu cratere ascunse Sub marile calicii, unde lava la forma unei flori de miozotis.
Iar Facerea se savarseste ca
O trecere prin foc. Cristalele de sare
ii amintesc apartenenta la alt regn.
Lichefierea silexului insemnand Doar un popas. Si cade-o nea fierbinte Care dezminte voluptatea. - Nfragezit Fructul castiga-n duritate si raceala.
Abandonandu-se vulcanului stia Ca totul e-o intoarcere spre marne Pe care fulgerul o mijloceste numai in anumite zile de cuptor."
|