Mai sunt pe Pamant, ca sa vezi!, si oameni saraci,
Copii si batrani, lipsiti de mijloace si morti sub copaci.
Cativa, socotiti norocosi, au fost luati,
Si dusi undeva, intr-un colt, si-apoi aruncati.
De ce?Pentru simplul motiv ca stau,
Si nu isi aduc aportul, ca altii, nu dau
Dar ce sa mai dea, ca nu au
Nici ce sa mai bage in gura,si stau.
Asteapta sarmani-ajutor
Si urla, si canta, si mor;
Al lumii intregul ecou
Se pierde.Cenusa-n cavou.
Se tem cetatenii ca poate
Sarmanele umbre-ajutate
Vor vrea tot mai mult si din toate?
De ce le trimiteti la moarte?
Vedeti in canale, pe drum sau sub pod,
O lume intreaga, un mare norod:
Copii intinati, hidosi, dezbracati,
Si totusi voi vreti mai mult sa le luati!
Iar daca un suflet mai bun se arata
Din marea de oameni, din jalnica gloata,
Si vrea din noroi sa iasa la soare,
Si vrea dintr-un ghimpe sa fie o floare,
O sansa nu-i dati, fiinte nebune,
Nu vreti sa-l vedeti cu-o fata si-un nume.
Sarmanele vieti pierdute-s acum,
In van cauta-vor si ele un drum,
Caci soarta cea grea potrivnic-a fost,
Degeaba vor vrea sa-si gaseasca un rost,
Sunt condamnate fara scapare,
Sunt suflete moarte, sunt suflete goale.!
|