E mult prea mult zbucium in mine,
Si mult prea multa liniste-mprejur,
Ca Doamne, oare cum de-mi vine
Pe toate si pe toti sa-njur,
De parca ar purta vreo vina,
Ca nu-i oriunde locul meu,
Ca n-am nici trunchi, nici radacina
Si parca n-am nici Dumnezeu,
Nici nu stiu de ma duc sau vin,
De-i soare sau de ploua-ntruna,
De tot ce am e rai sau chin,
Traiesc mai multe vieti sau numai una.
Sau toate mi se-ntampla numai mie,
Sunt paratraznetul a tot ce-i rau,
Beau apa moarta, amagindu-ma ca-i vie,
Cred ca ma inalt, dar ma afund in hau,
Ma chinui zilnic, deci traiesc,
Sa duc la capat ce-n carca mi-a fost pus,
Si pentru tot ce mi-a fost dat sa multumesc,
De m-o primi cu ruga Cel de sus. |