Peste ierburi si razoare Se-ndreptau spre - aceeasi floare Doua picaturi de soare:
O albina
Gospodina, Sprintena, in zbor agil, Se-ntrecea cu-o viespe blonda, Iute ca un proiectil.
Si cu trompa ca o sonda Fiecare se grabea,
Caci din umbra le-mbia Cu parfumul sucului Ciubotica cucului.
Subtirica si usoara, Intinzand aripa-i fina, Viespea dintr-un salt coboara Si o-ntrece pe albina.
Iar albina, suparata Ca n-ajunse ea intai, S-a pornit, asa, deodata: - Viespe fara capatai,
Vagabonda fara casa, Treci deoparte si ma lasa! Tu, din suc n-alegi nimic Decat iasca si venin, -Pe cand eu, de ici un pic Si de dincolo putin, Fara sa ma intrerup Miere-adun si duc la stup. Si-n mandibulele mici, De pe colo, de pe ici, Ceara galbena o mestic
-Tu esti animal domestic (Zise viespea de pe floare), Esti o biata lucratoare! Casa mea e drept ca nu-i Nici frumoasa, nici comoda, -Nu-i, ca stupul tau, la moda, -Dar prin scorburi de copac,
Cand mi-o fac, Nu cer voie nimanui. Ea amara mierea mea Si parfum e drept ca n-are, -Dar eu n-o scot la vanzare.
|