Ramai!
Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai.
- Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica. As vrea sa-mi spuie cineva pe nume Ma simt asa de
singura si mica De parca numai noi am fi pe lume.
Prin geamul aburit si transparent, Se uita-afara florile din glastre Cu gatu-ntins spre soarele absent
Se-ntuneca. Si focul prin unghere invalmaseste palpairi albastre Cu umbre nestatornice si moi.
- Asculta oare ce s-aude?
- Cu haina rupta, plina de noroi, Cu plete ude,
Se uita Toamna in odaie
Si bate-n geam cu degete de ploaie.
I-e frig. Si a simtit de-afara,
Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara..
Oglinda a cuprins odaia toata In apa-i plumburie si-nghetata.
- Ramai!
Afara ninge cu petale De micsunele artificiale, Si nu mai trece nimenea pe strada
Din mana mea intinsa las sa cada Risipa alba-a gandurilor tale. Si ne-om privi, can tu vei fi tacut, Surprinsi ca inca ne iubim ca la-ncepuL
|