Ulcica de lut cu muscata Isi macina smaltu-n fereastra, Si floarea o-ntreaba, mirata, De ce e asa de albastra.
In brate cu floarea pagana, Se uita la soare cuminte, Ulcica albastra-i batrana Si nu-si mai aduce aminte
Eu stiu - daca n-o fi poveste - Un cantec c-un mester olar, Ce-a fost indragit in zadar De nu mai stiu cate neveste.
Dar el mangaia in nestire Pamantul fierbinte sub roata: O dulce-aratare subtire. Cu ochi nestatornici, de fata.
In linia calda i-a prins Si gandul salbatic si vina, Si-n smaltul albastru, lumina Din ochii plecati inadins.
Dar vremea se mistuie-n vreme
Si fata cu trupul fugar,
Si tanarul mester olar
S-au fost pustiit cu blesteme.
Ce nume-au avut pe pamant In apriga lor pribegie. Ce spini le-au crescut pe mormant Nici eu, si nici nimeni nu stie.
Din dragostea lor de pripas Din tanarul suflet durut. Atata pe lume a ramas: Ulcica albastra de lut
|